De n-ar fi Primăvara,
Natura s-o învie,
Să pună-n ochii negri
Un strop de bucurie,

În cei albaștri, astrul
Cu marea de lumină,
În ochii verzi, livada,
De muguri și flori plină,

De n-ar fi Primăvara,
Ce zână, poți să-mi spui,
Ar face, rândunicii,
Un cuib în ochi căprui?

 Dar, unde-i Primăvara,
În tihnă s-o privești,
Să-i spui că frumusețea
E-n ochii ei cerești,

 Că sufletul ți-e tânăr,
Să-i mulțumești întruna,
Să îi săruți, ca mamei,
Care te crește, mâna?

Dar, unde-i Primăvara,
În ramă de azur
Să prinzi Lumina firii,
Cea fără de contur?

De n-ar Primăvara,
Bobocul să-l deschidă,
Să știe că un flutur
Așteaptă-ntr-o omidă,

Să numere pe pajiști,
Ieduții, mânjii, mieii,
În coșul dimineții
S-adune ghioceii,

De n-ar fi primăvara,
Ce muritor ar ști
Pământul să-l prefacă
În Rai, chiar pentr-o zi?