Fulguleț ieși din ou
Și se puse pe ninsoare.
Tot orașul e ca nou,
Cu străduțe sclipitoare

Azi, brăduții îi îmbracă
În beteală argintie
Și, în lumea cea posacă,
Duce vești de bucurie.

– Fulguleț, întreb degrabă,
Văzând, greul, că-l topește,
Pentru cine faci tu treabă?
– Pentru cine mă iubește!

Fulguleț e fericit
Albă-i lumea și frumoasă.
Toți copiii au ieșit
La chemarea lui, din casă.

Munca nu e în zadar,
Fulguleț prea bine știe,
Truda lui este un dar
Ce-i întoarce bucurie.