Fulguleț, însă,-auzindu-l,
Îi grăi încetișor:
– Ai răbdare,-un an de zile,
Să vezi lumea dintr-un nor!

Să descoperi primul mugur
Pe crenguța unde-ai stat
Cândva, ca o floare albă,
Strălucind pe înnoptat.

Ai răbdare, și vei spune:
În sfârșit, e timpul meu
Să-mplinesc menirea sfântă
Ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Să te bucuri de-acel chiot
Al copilăriei calde,
Când, pe-ascuns, în spuma mării,
Tânjesc fulgii să se scalde.

Să urmezi, în asfințitu-i,
Tandra frunză călătoare
Ce dorește compania
Oricui poate lin să zboare.