Lasă Fiul, azi își lasă,
Viața Sa din cer, frumoasă.
Lăsă slavă, bune  straie,
Pentru un pătuț de paie.

Maica n-are, pentru El,
Decât albul scutecel,
Ce-l țesu și zi și noapte,
Printre lacrimi, rugi și șoapte.

Pruncușoru-și învelește,
Când ea plânge, El zâmbește.
Parc-ar spune: Maică, lasă,
Tu-mi ești Cer acum, și Casa!

Ea își leagănă ușor
Copilașul bălăior.
Și nu știe… și nu știe,
Soarta Lui, cum o să fie!

Lasă Fiul, încă lasă,
Viața Sa din cer, frumoasă.
Pentru omul care n-are,
Pe pământ, de rău, scăpare

Pentru sufletul curat,
Ce Ii este scump palat.
Pentru tine, gazdă bună,
Ca să ai în cer cunună.