Ochii sclipitori și limpezi
Se adună-ntr-o mirare:
Unde-i steaua făr’ de seamăn?
Unde-i darul din cer oare?

Dar nici Mama nu le spune,
Păstrând taina an de an,
Până când un fulg anume,
Mai șiret, mai năzdrăvan,

 Dă de știre ce-i în iesle:
– E un Prunc, veniți, veniți!
Iute, fulgii de zăpadă
Se adună fericiți!

Ca o ploaie de steluțe,
Pruncului I se închină,
Și, din ochii Lui cei veșnici,
Își iau darul… de Lumină.

Raza Harului, azi, poartă,
Prin frumoasa-mpărăţie,
Fulgi de nea, ce,-n cânt de îngeri,
Strălucesc de bucurie.