Basmaua mamei șade-n cui,
O strâng la piept că mama nu-i,
S-a dus să răsădească flori
Într-o grădină după nori,
Și-o tot aștept să vină iar…
Dar în zadar…

S-a dus cu cât era pe ea,
Nici o lețcaie nu avea,
Doar zâmbetu-mpietrit pe față,
În palme, faptele de-o viață
Și-n poala sufletului său…
Bocetul meu…

Mereu o caut din priviri,
Pe drum, prin casă, prin vecini
Și uneori chiar mi se pare
Că o zăresc în depărtare
Și dau să ies în calea sa …
Dar nu e ea…

Unii mi-au spus că nu se poate
Să o zăresc în tot și-n toate,
Că mama s-a tocmit la sfinți,
Degeaba stau să-mi sar din minți,
S-o uit că altfel e prăpăd…
Dar eu o văd…