Ce se mai poate spune despre iarnă
În vreme-atâtea lucruri s-au tot spus,
Dar, iată, steaua ei strălucitoare
Pe cerul lumii încă n-a apus.

Din depărtări înalte se întoarce
Cu pași mărunți și molcomi, de nu știi
Când au albit căsuțele, copacii
Și când cei mari au devenit copii.

Chiar dacă-i frig și vâtul biciuiește
Sau ca oglinda-s drumurile grele,
Obrajii prind culoarea bucuriei
Și-n ochi sclipește-un cer întreg de stele.

.

Ce se mai poate spune despre iarnă,
Ce nu s-a spus, ce încă nu se știe?
Ascund vreo taină basmele zăpezii?
Ori nesfârșita, alba-i poezie?

De câte ori i-au îngânat colindul,
Până la capăt, începându-l iar,
De-atâtea ori copiii-adus-au iarna
Din ceruri, pe pământ, cu Sfântu-i dar.

Pe toți în vraja ei ne prinde iară,
Trezind fiorii dragostei de viață,
Mirând pe cei ce n-au crezut să vadă
Cum inima, și lor, li se dezgheață.

…li se dezgheață inima…