Moș cu barba de zăpadă,
Fără daruri, moș sârman,
Tinerețea ta grămadă
N’o s’o vadă
Nici ăst an.

Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, –
Nu-ți mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveți.

De cu seară ‘naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.

Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se’ntind,
Nu e ceară de-o lumină,
Nici făină
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altădată
Strângi pustiul ăstui an
La colinda’ndătinată
Fără ceată
Moș sârman.

Gârbov pribegești prin sate,
Te strecori pe la oraș,
Gemi pe ziduri de cetate
Dărâmate
De vrăjmaș.