Mâine, când te vei trezi,
Vei afla lumea curată
Și căsuța ta va fi
Albă toată

Și nimic nu-i mai frumos
În a lumii-mpărăţie,
Ca ieslea unde Hristos
O să vie!

Ce minune, dimineață,
Inima-i de daruri plină,
Și-n căsuța ta de gheață
E Lumină.

Și nu este de ajuns,
În jur, lumea să îmbrace
Strai de preț, inimi de sunt
Tot sărace!

Pe drumu-acesta, troienit
De ani ce şi-au cernut mirarea,
Colindătorii au pornit
Să-nalţe iar, la cer, cântarea.

Lăsat-au frate, surioară,
În legănelul lor, dormind
Şi au ieșit în fapt de seară,
Mânați de dulcele colind.

Colindătorii cântă, cântă,
De parcă îngeri sunt, de nea,
Printre troiene când se avântă,
Călăuziți de sus, de Stea!

Colindul lor încă răsună
În noaptea asta pe pământ,
S-aducă lumii vestea bună
Că se va naște Pruncul Sfânt,

E drumul lung, sunt case multe…
Atâtea suflete-ar dori,
Acum, vestirea s-o asculte
Și c-un bănuț ai răsplăti.

Dar nu pentru bănuț ieșiră,
Să-nfrunte iarna cea geroasă,
Ci pentru taina ce-o vestiră,
Din an în an, din casă-n casă…

Pruncul cel Sfânt.