Înalț rugă murmurată
Și-mi cobor lacrima-n suflet
Către Tine-al nostru Tată,
Să ai grijă de-al meu umblet!

Să nu rătăcesc pe cale,
Iar de-i prea întortocheată,
S-o răzbat cu mers agale
Știind că Domnul m-așteaptă…

Prin răscrucile de drumuri
Voi trece punți de-ncercare,
Cuvinte de slavă-n valuri,
Pas cu pas, zidind altare.
…………………………………

Când poteca se-ngustează
N-am să cad, Tu mă ții bine.
Păstrând conștiința trează
Rămâi pururea cu mine.

Ia-mi din cale mărăcinii!
De mi-i lași, Tu dă-mi putere
Să le-ndepărtez toți spinii
Și să facă a Ta vrere!

Nu mi-o fi foame, nici teamă,
Nici de cald nu mă voi plânge,
Cuvânt din Duh Sfânt mă cheamă,
Hrană-i trupul și-al Tău sânge

………………………………….

Când, în fine, oboseala
Va cuprinde al meu suflet,
Îți cer, Doamne, cu sfială
Să-mi veghezi ultimul umblet!