Un mugur s-a deschis,
Trezit ca dintr-un vis…
O frunză,-n haina-i nouă,
Pitește-un bob de rouă.

Din zările senine
O rândunica vine
Și-n cuibul mic, de paie,
Mai face o odaie.

Salcâmul, numai floare
Se bucură de soare
Și-n aer, nu știu cum,
E doar al lui parfum.

E primăvară
În suflet iară,
Curtea pustie
Astăzi învie!

Cresc albastrele
Pană la stele,
Cad pe asfalt
Flori din înalt.

Petala tremurândă
În adierea blândă
A unei rare flori
Dă vântului fiori.

Cu chipu-i drăgălaș,
Un puișor poznaș
Trântește în mălai
Pe-un frățior bălai.

La poartă, o zambilă,
Culeasă de-o copilă,
Prefiră-un drag parfum
Pe-al  vieții întreg drum…