de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece

ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește-n felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii

-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul

un popor în popoare
ce desparte-n neștire
și ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire

mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare…

de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece

-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde

mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare…