de la Marea Unire vreme tristă și rece ca o ață subțire prin esența mea trece
ca pe-un boț de măligă mi-o croiește-n felii prin esența mea-și strigă unisonul croielii
-două țări, numai două două țări fratricide una plânge că plouă alta plouă că râde
|
între ele o apă mai adâncă ca dorul care sapă și sapă să nu-i sece izvorul
un popor în popoare ce desparte-n neștire și ce calcă-n picioare Marea noastră Unire
mă sugrumi, blasfemie iar cu ața ce doare -nu mai am Românie nici Unită nici Mare…
|
de la Marea Unire vreme tristă și rece ca o ață subțire prin esența mea trece
-două țări, numai două două țări fratricide una plânge că plouă alta plouă că râde
mă sugrumi, blasfemie iar cu ața ce doare -nu mai am Românie nici Unită nici Mare…
|