Lerui, Doamne, ler Numai flori de măr,
A pornit ca și-alte dăți, Prin troiene de nămeți, Ieri așa cam pe la toacă, Cu mustăți de promoroacă, A pornit hoinar la drum, Și-i deja pe-aproape-acum, A pornit copiii spun, De departe, Moș Crăciun.
Moș Crăciun cu barba albă, Vino’n noaptea asta dalbă, Chiar dacă e greu și ger Adu-ni-l pe Lerui-Ler. Vino și la casa noastră Și ne bate la fereastră, Vin bătrâne’n fapt de sară, Și la cei plecați din Țară.
|
Moșule cu zâmbet drag, Vino și la mine-n prag. Și te rog să nu-mi aduci, Nici stafide și nici nuci. Roșcove și jucării, Să le ții pentru copii. Mie Moș Crăciun îți cer, Să-mi aduci un colț de cer,
Ca să-mi treacă dorul, dară De îndepărtata-mi Țară. Moș Crăciun te rog mai adă, Doar un bulgăr de zăpadă. Bulgăraș de albă nea, Să-l lipesc pe fața mea, Obrajii să-l încălzească, Lacrimile să-l topească
|
Lerui, Doamne, ler Din susul de cer…
Moș Crăciune, Moș Crăciun, Ași mai vrea ceva să-ți spun. Înainte de-a veni, Treci la mândra într-o zi. Și din părul ei bălai, O șuviță tu să-i tai. Și să mi-o aduci apoi, Când ai să ajungi la noi.
Moș Crăciun și de-ai putea, Încă aș mai vrea ceva. Și te rog, te rog în șoapte, Cel puțin pentru o noapte, Pentru noaptea de Crăciun, Moșule cu zâmbet bun, Ca’n povesti, pe-un nor de pară, Adă-ne, întreaga Țară…
|