V-ați făurit un Vis de-acele 
Ce-au fost aievea-n Cannan, 
Străvechi tălmăcitori de stele 
Sub cerul din Iran.

Si-a fost ca zile după zile 
Pe creștet steaua vă lucea. 
În pas molatic de cămile 
Călătoreați cu ea.

Păreau picați pe cer curmalii 
Umbrind roate de fântâni; 
În golul mort urlau șacalii, 
Dar voi, trei magi bătrâni,

Sporind din semnul peste fire 
Tăria cugetului slab, 
Treceați paraginile-asire 
Si haosul arab.

Treceați cu ochii-n steaua care, 
Cu vrăji în minunatu-I chip, 
Târa trei umbre legendare 
Pe drumuri de nisip?

O, magi, pe curgerea de veacuri, 
Tremurătorul strop de foc 
Ni-arata căi fără conacuri 
Spre tainicul noroc.

Si de-am crezut într-o minune, 
Dureri-potop nenumărat- 
Legenda voastră nu le spune, 
Dar noi le-am îndurat.

Si, peste măguri de ruine, 
Același crez vizionar 
Anima marile destine 
De-același strop de jar.

Pe frunți cu magică lucoare, 
Străbatem neguri şi vâltori, 
Spre zarea veșnic schimbătoare 
Statornici călători.

Treptat se face cânt obida, 
Iar îndoielile-temeiu: 
Ne-mbracă steaua cu hlamida 
Cerescului poleiu.

Şi-n fulgerarea-I diafan , 
Prin vremi, o, magi, va străvedem- 
Cutezătoare caravană 
Sosind la Betleem.