Din aripi de înger se cern flori de zăpadă Și clipe de ger se prind cunună pe cer, E vremea în care iubirea vibrează Un soare sărută universul stingher.
Luna își țese haine alese Și sorii îmbracă strai minunat, Pădurea freamătă când râul vorbește Povestind și ei de-un “Prinț luminat”.
În ieslea ne-ncălzită, înconjurat de îngeri Pruncuțul pentru noi venit-a pe pământ Și magii din vechime conduși pe calea stelei Adus-au închinare pentru Copilul Sfânt.
E sărbatoare vieții când sufletul se-nclină Și cântă un colind pentru al nostru dar, Când inima mai bună e-o floare de lumină Acum încununată cu al blândeții har.
Cu aripi diafane înveșmântează zarea Și zboară peste timp s-ajungă pân’ la noi, Minunea unei vieți ce a schimbat istorii Și-i vindecă pe cei ce-s de iubire goi.
Lasă un răspuns