Bogata-i toamna ce se ivește
S-adune roade coapte în soare,
Cu brațe pline, ea se sfiește,
Cât dăruiește, puțin îi pare.
Tăcută-i toamna, cine-o ascultă
Când ultimi greieri la geam ii cheamă,
Ea, și comoara inimii, multă,
O-mparte, toată, fără de teamă.
Supusă-i toamna, când noaptea creste
Și păsări pleacă, ea spune-atât:
Chiar dacă timpul nu se oprește,
În toate este un început.
Covor de frunze pe jos așterne,
Și-n orice foșnet e un ecou,
Al vieții care clipele-și cerne
Pe portativul c-un cântec nou.
Hai, în valsul toamnei, să ne strângem iar, Printre crizanteme albe, parfumate, Să uitam că timpul este un hoinar, Tremurând când bruma-ncepe să se-arate.
Valsul toamnei, pururi, va rămâne-n gând Ca un zbor de frunze, aripi peste mări… Prin văzduhu-n flăcări, cu nori fumegând, Urmând o chemare către alte zări.
9 sept. 2015
Interpretează Teodora Bacalu, Andreea Racoviță acompaniate de Corul de copii “PENTRU VOI” al Şcolii Gimnaziale Grajduri, jud. Iaşi.