Limba română e raiul cuvintelor mele, E rostirea de foc, șoapta lin presărată, ca neaua. Sub cerul limbii române, pruncii colindă, Din suflet în suflet, Din suflet în suflet, cu Steaua…
Aici încolțesc primele mirări, senine ca florile, Adulmecând bucuria de-a trăi, ce renaște cu zorile; În limba română, pururea vie, Nu se pierde nicio sămânță de Poezie.
|
Limba română nu-și uită eroii, nici sfinții. În dragostea-i se întâlnesc două ființe: părinții. Doar ea mai știe cât sânge și câte lacrimi s-au vărsat Ca sufletul neamului să rămână curat.
Limba română te aduce, de oriunde, acasă, Te poftește în adâncul inimii și te așază la masă, Îți frânge o pâine fierbinte din vatră, Îți umple o cană cu vin rubiniu… Până când nu se mai face niciodată târziu!
|